Munţii Retezat

Nimeni nu poate domina un munte, el trebuie respectat, înţeles, privit, ascultat şi eventual surprins în momentele de măreţie. Docilitatea muntelui este doar o poveste, un mit. Munţii Retezat au fost abordaţi de generaţii întregi. Stau ascunşi, sunt disponibili doar pentru cei care vor cu adevărat să-i vadă. Arareori îşi scot crestele la lumină, încercând parcă să ne cheme la ei, să ne privească.

Munţii nu se văd noaptea decât dacă este prezentă şi luna, însă dacă le calci zăpada îi vei simţi. Când eşti pe munte respiraţia devine greoaie şi totuşi nu-l vei părăsi, pentru că aerul său de rege al naturii îţi va infiora simţurile. Muntele îmi sugerează un amestec de frică, măreţie, dorinţă de posesie, curaj şi alint din partea naturii.