JavaScript must be enabled in order for you to see "WP Copy Data Protect" effect. However, it seems JavaScript is either disabled or not supported by your browser. To see full result of "WP Copy Data Protector", enable JavaScript by changing your browser options, then try again.

Traian Urieş

Școlărița

Nici nu și-a dat seama când m-am apropiat. Mă mișcam încet, îmi era teamă că mă va simți și va ridica capul și privirea. Nu mi-a simțit prezența decât după ce am declanșat. Învăța, era absorbită de cifre și formule matematice. Îmi părea un înger venit pe pământ să studieze obiceiurile oamenilor. Soarele blând lumina din spate ca o veioză gigantică. Natura a făcut o liniște deplină în semn de respect pentru școlărița silitoare.

Când a ridicat capul a zâmbit și mi-a cerut voie să vadă fotografia. A fost încântată și chiar mi-a dat voie să public imaginea pe siteul meu. Am plecat zâmbind și mulțumit de rezultat.

Puiul de cioară

A fost un pui de cioară care m-a impresionat atât pe mine cât și pe Cezar, ciobănescul meu. Am dat peste el întâmplător. Viața se scurgea din corpul său cu repeziciune. Parcă știa asta. Nu se mai împotrivea. Știa că ai lui deja s-au obișnuit cu ideea morții sale. Se considera un pui părăsit și încerca să se bucure de ultimele clipe. Nu-l băga nimeni în seamă. Mai ales că era orb.

Cezar l-a simțit că-i bolnav, neajutorat, pe moarte, prin urmare nu a făcut nimic altceva decât să-l miroasă. Puiul de cioară nu a protestat deloc. Nu vedea nimic, doar simțea căldura unui bot de câine. L-am fotografiat. Apoi l-am luat în palme și am rugat pe cineva să mă fotografieze. Vroiam ca acel pui de cioară să devină o amintire. Nu eram sigur că o să moară. Însă a doua zi era deja mort, căzut pe burtă, cu aripile răsfirate, parcă într-o ultimă încercare de a-și lua zborul. Zăpada i-a acoperit o parte din penele lungi și negre.

Trecut, prezent și viitor

O generație ajunsă în dizgrație, un trecut dedicat pentru prezentul nostru, priviri pierdute printre amintirile altor vremuri. Îmi sunt dragi bătrânii. Chipurile lor ne transmit sute și mii de povești care așteaptă să fie descoperite. Uneori îi ocolim, alteori ne este dor de ei. Bătrânii reprezintă înțelepciunea unui popor și sănătatea unei societăți aflată la apogeu.

Am privit la cei trei bătrâni și instantaneu m-a apucat dorul de bunici și de chipul mamei. Aveam o cameră foto la mine așa că m-am năpustit cu pixelii asupra celor trei chipuri.

Afaceri de familie

Știu, calitativ fotografia asta lasă de dorit. Te trimit să privești doar compoziția. Dar nici compoziția nu este poate prea interesantă. Privește mai bine la trăirea la care face trimitere această fotografie. Viața de câine este derutantă, pare apocaliptică pentru unii, dar nu este chiar așa. O mamă, pui care se simt fericiți, protejați, adulați.

În sânul acelei familii liniștea derutează dar fericește ochiul, nici unul dintre membrii ei nu simte pericolul. Viața își urmează liniștită calea.

Am observat, am scos rapid camera foto și am apăsat pe buton, fără să mă mai gândesc la ceea ce va ieși. Asta a ieșit.

O femeie de dac necunoscută

Dac Fest, o manifestare prin care organizatorii şi-au propus să reînvie spiritul dacic de altădată. Pasionaţii de istoria dacilor şi romanilor se îmbracă în costume tradiţionale identice cu cele purtate cândva de populaţia celor două popoare. Astfel, am avut ocazia să fotografiez femei de daci, pretorieni din armata imperiului roman, călugări sau steaguri de luptă. Chipul tinerei din imagine m-a impresionat la maxim.

Am reuşit să obţin câteva cadre mulţumitoare, dar nu am reuşit să stabilesc o întâlnire pentru o şedinţă foto ulterioară. Şi chiar îmi pare rău. Ţinuta de femeie dacă i se potrivea foarte bine. La o şedinţă foto în studio aş fi putut realiza o colecţie impresionantă de fotografii cu o femeie din poporul apus al dacilor. Poate altă dată. Poate cu alt model…