JavaScript must be enabled in order for you to see "WP Copy Data Protect" effect. However, it seems JavaScript is either disabled or not supported by your browser. To see full result of "WP Copy Data Protector", enable JavaScript by changing your browser options, then try again.

Traian Urieş

Munţii Retezat

Nimeni nu poate domina un munte, el trebuie respectat, înţeles, privit, ascultat şi eventual surprins în momentele de măreţie. Docilitatea muntelui este doar o poveste, un mit. Munţii Retezat au fost abordaţi de generaţii întregi. Stau ascunşi, sunt disponibili doar pentru cei care vor cu adevărat să-i vadă. Arareori îşi scot crestele la lumină, încercând parcă să ne cheme la ei, să ne privească.

Munţii nu se văd noaptea decât dacă este prezentă şi luna, însă dacă le calci zăpada îi vei simţi. Când eşti pe munte respiraţia devine greoaie şi totuşi nu-l vei părăsi, pentru că aerul său de rege al naturii îţi va infiora simţurile. Muntele îmi sugerează un amestec de frică, măreţie, dorinţă de posesie, curaj şi alint din partea naturii.

Ciobănesc german

Ciobănescul german este regele câinilor de rasă. Cel puţin aşa îl consider eu. Este frumos, are privirea ageră, mirosul foarte dezvoltat şi poate face lucruri pe care mulţi alţi câini nu le pot face decât dacă sunt antrenaţi pe termen îndelungat. Dacă ar fi să-mi aleg altă rasă de câine tot ciobănesc german mi-aş alege.

Devine cel mai bun prieten dacă îl respecţi şi tratezi ca atare. Cel din imagine este ciobănescul meu, Cezar. Am multe întâmplări frumoase cu el şi a devenit protectorul şi prietenul familiei. Nu dezamăgeşte niciodată, are “studii superioare” şi încă învaţă.

Omul ca şi spectacol

Ea stă acolo. Nu pleacă niciodată prea departe. Dacă o cauţi “acasă” o vei găsi. Şapte lei a făcut într-o seară şi din acest motiv preferă să rămână lângă oameni, printre oameni. Nu vrea căldură pentru trup, vrea doar un pic de atenţie. A devenit chipul meu fără nume într-o seară de decembrie. Stă pe un canal de unde vine căldură sau pe o bancă, în întunericul imprevizibil al nopţii. Nu spun să faci ceva, spun doar că am întâlnit-o şi era tristă. Nu ea, chipul său!

Un coleg spunea că aceste chipuri nu trebuiesc fotografiate. De ce, sunt chiar atât de urâte?

Nuanţe în Fotografie

Workshop de fotografie la Parcul Dendrologic din Simeria, judeţul Hunedoara. Fotomodelele sunt amatoare, însă fotogenia nu cred că are reguli în privinţa asta. S-a vorbit despre fotografie, lumină bună şi lumină proastă. Apoi ne-am apucat de practică.

Iar teoria fără practică în fotografie nu înseamnă nimic. Am avut lectori de excepţie şi colegi fotografi talentaţi. Nuante, aşa s-a numit workshop-ul de fotografie de la Dendrologicul Simerian. Lumina de fotografie, fotografia în low-light şi fotografia macro au fost doar câteva dintre temele abordate. Modelele au fost emoţionate însă am reuşit să scoatem asta din imagine. Dacă am reuşit sau nu vă las să observaţi singuri.

Muzeul de pe birou

Mi-am construit un muzeu special, chiar pe birou. Acolo nu-şi găseşte loc de parcare chiar orice obiect, însă uneori apare dezordinea, inginerul de şantier nu-i mereu prezent şi se instaurează haosul. Nu are paznic şi nici femeie de servici. Nimeni nu rupe bilete la intrare. Mai dau cu mâna, cu pămătuful sau cu peria de praf, degeaba, până nu opresc producţia şi nu mă pun serios pe ordonat lucrurile grămada se tot măreşte. Nici măcar şofer de servici nu am, pe toate le fac singur.

Te las în compania muzeului meu. Nu vei vedea chiar toate piesele, însă ceea ce se vede este de colecţie.