Umezeală urbană

Era o seară caldă de vară. Ploua cu găleata. M-am uitat pe geam și mi-am zis: trebuie să ies. Neapărat. Nu aveam pelerină de ploaie și nici nu prea avea cine să facă pe asistentul. Totuși, mi-am luat camera foto și-am ieșit. Cu umbrela într-o mână, cu setările făcute încă din casă, m-am poziționat aproape de mijlocul carosabilului, într-o intersecție. Știam că pe acolo trec mulți pietoni și mă gândeam că astfel mașinile erau oprite la trecerea de pietoni.

Așa s-a și întâmplat. Numai că, eu prinzând curaj și postându-mă fix în mijlocul intersecției, a trecut o mașină în viteză și m-a făcut ciciulete. Am ferit camera, asta era important. Am tras mai multe cadre. Dar asta a fost singura care m-a încântat cât de cât.

Nu vă lăsați intimidați de ploaie, de întuneric sau de vânt. Uneori chiar în astfel de condiții poți surprinde imagini încântătoare. Mai trebuie să spun că exact în timpul în care eu apăsam de zor pe butonul de declanșare a trecut un prieten, fotograf și el, care, a doua zi, m-a sunat și prima frază pe care a rostit-o la telefon a fost ”ești nebun!”. Da, sunt, deranjează oare pe cineva?

Umezeala urbană îți creează disconfort, dar odată ce te aventurezi în mijlocul ei s-ar putea să descoperi lucruri și stări interesante. Să nu fugi de ea.